“Barbatu-meu are romantismul unui sarpe”, “Sotiei mele ii cam place mancarea”, “Pana la varsta asta nu ai invatat sa gatesti cum trebuie!”…. Cu siguranta, ati auzit replici si mai “creative”!

Este vorba despre intepaturile “dragalase” pe care si le aplica cuplurile in public, urmand principiul ca este amuzant sa radem de partenerul nostru. Sau, mai bine zis, sa radem si sa-i facem si pe ceilalti sa rada de ceea ce ne nemultumeste la partenerul nostru.

In felul acesta, el se duce in jos, tu te duci in sus si, practic, nu faci decat sa maresti distanta dintre voi. Prietenii sau cunoscutii vor rade, se vor amuza, poate vor zice chiar ca sunteti un cuplu haios. Si poate voi veti considera ca asta este stilul vostru de a comunica si ca nu face rau sa mai razi din cand in cand unul de altul – umorul este apanajul oamenilor inteligenti, nu-i asa?

Hazul de necaz este o tactica des folosita de romani, insa extrem de pasiv-agresiva, caci nu schimba nimic in bine, ci doar iti da un confort de a pune o durere pe masa intr-o forma hilara, care ascunde insa o mare nemultumire in spate.

 Lipsa de apreciere, lipsa de respect

Cu siguranta, acest tip de remarci la adresa partenerului este o forma de lipsa de respect si neacceptare. Pentru ca, dupa cele cateva minute de amuzament general, ce ramane? Un partener care isi da seama ca nu este apreciat si respectat.

A nu-ti critica partenerul in public este o forma de respect pentru ceea ce este si cine este, exact asa cum este. Chiar daca aceasta critica imbraca forma umorului, apreciat ca fiind “de calitate” de unii, lasa urme in sufletul partenerului. Iar faptul ca este in public il face si mai dureros.

M-am trezit de multe ori asistand la intepaturile cuplurilor in prezenta mea. Da, am ras ca sa detensionez situatia si sa nu fac pe nimeni sa se simta prost. Ma gandesc serios sa schimb placa si sa nu mai am nicio reactie, sa nu ma incurajez nici macar printr-un zambet continuarea unor astfel de comportamente. Mi se pare tot atat de toxic precum si obiceiul de a te plange de toti si de toate, asteptand “mangaierea” pe cap pe care ti-o ofera cei din jur care, astfel, te incurajeaza sa continui.

Sa fie oare nevoia de a-l domina pe celalalt? Poate fi batalia pentru suprematia rolurilor in cuplu si poti castiga facandu-l pe celalalt sa se simta prost, inferior. Sau este oglinda propriei nesigurante? Cand suntem nesiguri pe noi avem doua optiuni: ori muncim cu noi insine, ori “ii dam in cap” celuilalt.
Evident  ca a doua solutie este mai usoara si mai la indemana – sa-l facem pe celalalt mai mic ca sa ne simtim noi mai mari! Mie mi se pare ca atunci cand iti sicanezi verbal partenerul in public, gestul spune mai multe despre tine, decat despre el.

Poate nu ti se va parea atat de grav un astfel de comportament, zicandu-ti ca, pana la urma, sunt glumite inocente sau adevaruri amuzante. Iti propun sa faci un exercitiu: de fiecare data cand iti vine sa faci asta in public cu partenerul tau, schimba placa.

Ofera la schimb un mic compliment sau o apreciere pentru ceva ce face bine, ceva ce iti place la el. Si spune-mi dupa aceea daca observi vreo schimbare in atitudinea lui, daca observi o licarire in ochii lui. Sau poate vei observa cat de greu iti este, de fapt, sa faci acest lucru.

Altfel, imi scot palaria in fata celor care vorbesc frumos unul despre altul in public, care se apreciaza verbal si isi ofera mici atentii in reactii de fata cu ceilalti. Felicitari!

Foto: Guliver